~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

* IN ROMANIA ORICE CAP RIDICAT LA PUTERE DEVINE IREMEDIABIL PATRAT

* LA NOI POLITICIENII CORUPTI SUNT CA TAVILE DE LA CANTINA, IL DAI PE PRIMUL LA O PARTE SI ALTUL VINE LA RAND

* ESTI INTELIGENT DACA CREZI JUMATATE DIN CE TI SE SPUNE, INTELEPT ESTI CAND STI CARE JUMATATE

*** DACĂ PRIN VOT AM PUTEA SCHIMBA CEVA, NIMENI NU NE-AR MAI LĂSA SĂ VOTĂM - MARK TWAIN ***

Arhimandrit Iustin Pârvu: "Țara noastră este o țară care nu are nevoie de nimeni. Dacă țara asta ar fi gospodărită de niște oameni pe care îi doare sufletul și inima pentru frumusețea acestei țări, nu am avea nevoie de nimic, nici de un șurub occidental."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

miercuri, 13 ianuarie 2010

O superba poezie

Romanta Tineretii
de Ion Minulescu

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era,
Dar fiindca ea aflase cine sunt —
Poetul poreclit “Fluiera-vant” —
Si fiindca ma ruga staruitor
Sa-i fiu si eu, din cand in cand, cumparator,
Sinceritatea ei m-a-nduiosat
Si-n cadrul pretului fixat —
Un pret absurd,
Ridicul
Si meschin,
Cu care-as fi baut un kilogram de vin —
M-am imbatat de gura ei
Si-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea

Nu numai mie, dar si altora!...
Si-azi un ciocoi,
Iar maine un calic
O cumparau la fel — mai pe nimic —
Caci ea — flamanda vesnic — se grabea
Sa-si vanda gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit sa-i spun
Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun —
Dar cum ii luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spalat pe maini cu pretul meu...
Si-atunci —
De teama sa n-o bat,
Sau s-o ucid
Si s-o ascund sub pat —
Desi-o iubeam, am renuntat la ea
Si n-am mai vrut sa stiu cine era!...
Dar intr-o zi cu ploaie si cu vant,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Si-a disparut...
Si nimeni n-a mai intrebat de ea
De cand intrase, parca, in pamant,
Cu numele-i mereu necunoscut...
Si totusi, Eu
Am intalnit-o iar,
Dar nu ca altadata, pe trotuar,
La cafenea,
Sau in tramvai...
Am regasit-o-n ziua de-ntai de mai,
Ascunsa de un sfert de veac intr-un sertar,
In care sta de veghe cuminte,
Si-astepta
O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea!...
Dar ce pacat
Ca regasirea ei m-a-ndurerat...
Si-n loc s-o mai sarut —
Cum as fi vrut —
Am inceput sa plang cu-adevarat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea —
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o daduse numai mie!...
Si-acum,
Cred c-ati ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tineretea mea!...