Vă mai amintiţi de această lozincă des şi tare vocalizată în zilele Rvolutiei din "89, şi multă vreme după aceea ? Răspunsul la această întrebare nu există şi nimeni nu se prea mai ocupă de a afla adevărul adevărat, nici măcar zecile de organizaţii de revoluţionari care se ofuschează în cor doar când se discută despre multiplele lor drepturi vezi doamne obţinute în luptă (nu fac referire aici la răniţii şi urmaşii celor decedaţi, singurii după părerea mea care ar fi trebuit să primească reparaţii materiale de orice fel).
Mă gândesc la tatăl meu, D-zeu să-l odihnească în pace, care a făcut 7 ani de război şi prizonierat (la ruşi) şi a primit praful de pe tobă cum se spune. Ba nu, ca să nu mint primea o indemnizaţie de veteran de război, de mizerie şi transport gratuit pe transportul în comun şi ceva călătorii pe CFR.
Anul ăsta se vor împlini 22 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi ar trebui să ne fie la toţi o nemăsurată ruşine de halul în care a ajuns ţara asta a noastră atât de bună şi de bogată şi atât de schingiuită şi furată.
Privind la câte o placă comemorativă prăfuită şi murdară care mai are şi câte un şurub de prindere lipsă mă gândesc că revolutinarii ăia care de acolo şi-au luat certificatele şi multiplele drepturi ar putea să o cureţe şi să o rescrie pentru a arată astel respect în primul rând faţă de ei însăşi.
Cât despre foştii şi actualii membri ai clasei politice şi foştii şi actualii guvernanţi ai noştrii de 22 de ani încoace în fiecare zi le-aş trage fiecăruia, indiferent de sex şi vârstă, câte o pereche de palme şi câte un şut în cur că să li se ducă mintea la cap şi să nu uite cine îi plăteşte şi pentru cine trebuie să lucreze.
Oricum ar fi, trebuie sa recunoastem cinstit ca avem ceea ce merităm !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu