Imi amintesc cu drag povestile pe care ni le spunea bunica in copilarie, povesti vechi pline de intelepciunea nativa a poporului nostru. Cu cata bucurie si nerabdare ne adunam noi copii, nepotii ei, pe langa ea rugand-o sa ne spuna povestile pe care aproape ca le stiam pe toate pe de rost, dar pe care nu ne mai saturam sa le auzim. Iar ea bunica induplecandu-se de noi, incepea sa deapane povestile mangaindu-ne pe fiecare pe crestet cu dragoste.Una dintre ele, care se potriveste foarte bine vremurilor pe care le traim in prezent, suna cam asa :
...Se spune ca de demult in vremuri vechi, Dumnezeu si Sf. Petre colindau pamantul pentru a vedea ce mai fac oamenii. Si uite asa intro buna zi mergand Ei unul langa altul pe un drum, Sf. Petre, patruns de un gand necurat cel macina de o vreme, ii spuse lui D-zeu :
- Doamne vreau sa iti marturisesc ceva,... sa-ti spun un gand ce ma apasa.
- Spune Petre, spune-mi ce te framanta...
- Pai Doamne eu gandesc ca dupa ce atata amar de vreme in care am fost langa tine si am invatat atatea, cred ca as putea cu usurinta sa iti iau locul.
Si atunci D-zeu, auzind cele spuse si intristat de gandul necuratului strecurat in mintea lui Petre, i-a spus :
- Prea bine Petre, si asa eu sunt batran si am cam obosit, asa ca de maine dimineata poti sa imi iei locul.
Toata noaptea Sf. Petre nu a inchis un ochi la gandul ca dimineata cand se va trezi va fi D-zeu. Si iata ca in sfarsit dimineata a venit si Sf. Petre a iesit voios afara. Mergand pe drum a intalnit o batranica incovoiata de vremea multa traita care scotea din bordeiul ei ponosit o capra. Batranica dand drumul caprei pe ulita a rostit cu privirea indreptata spre cer ; Doamne Dumnezeule bun si milostiv, ai grija si de caprita mea... Si atunci Sf. Petre patruns de misiunea ce tocmai o primise a urmarit toata ziulica capra care alerga de colo colo ca zanateca, pana ce in cele din urma sarmana capra cazu intro rapa si muri. Tristete mare pe Sf. Petre care avu o a doua noapte de nesomn. Dimineata, spasit ii spuse lui D-zeu ce patise iar D-zeu privindu-l compatimitor ii spuse :
- Petre, Petre, in timp ce tu pierdeai o capra intreaga lume iti aluneca printre degete....
Iar Sf. Petre auzind cele spuse de D-zeu, cazu in genunchi spasit si spuse :
- Iti multumesc Doamne. Am inteles. Acum stiu unde si care imi este locul.
Amintindu-mi acesta povestire ma gandesc ce bine ar fi daca cei care ne conduc acum tara ar invata ceva din talcul povestii. Astfel ar stii fiecare sa isi ocupe locul care li se cuvine, incetand sa se mai joace care mai de care de-a ''Dumnezeu'' pe pamant.
