Ne- a parasit Adrian Paunescu, prea suparat, prea bolnav, prea devreme, prea brusc. Poezia lui ramane nemuritoare iar lectura ei va fi mereu o alinare pentru toti cei care l-au iubit pentru sufletului lui ca o paine calda si pentru inima lui luptatoare cat Romania Mare. Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca la dreapta lui.
Adrian Paunescu
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi
Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind
Aud o ambulanta revenind
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei
Purtati-va de grija, fratii mei
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei
De nu doriti sa vina anii grei
Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial
Eu va salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani
Va vad pe toti mai buni si mai umani
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate!.
31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta
(Foto preluata de pe : dinarhivatvr.wordpress.com)
Un comentariu:
Îndrăznesc a face o mică, dar importantă, corectură.
Nu s-a stins un mare suflet, ci a căzut o stea. Sufletul lui este cu noi şi îl găsim în toate poeziile lui.
Dumnezeu să-l odihnescă în pace. Acum demagogii pot trăi liniştiţi. Adrian nu-i mai încurcă.
Trimiteți un comentariu