~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

* IN ROMANIA ORICE CAP RIDICAT LA PUTERE DEVINE IREMEDIABIL PATRAT

* LA NOI POLITICIENII CORUPTI SUNT CA TAVILE DE LA CANTINA, IL DAI PE PRIMUL LA O PARTE SI ALTUL VINE LA RAND

* ESTI INTELIGENT DACA CREZI JUMATATE DIN CE TI SE SPUNE, INTELEPT ESTI CAND STI CARE JUMATATE

*** DACĂ PRIN VOT AM PUTEA SCHIMBA CEVA, NIMENI NU NE-AR MAI LĂSA SĂ VOTĂM - MARK TWAIN ***

Arhimandrit Iustin Pârvu: "Țara noastră este o țară care nu are nevoie de nimeni. Dacă țara asta ar fi gospodărită de niște oameni pe care îi doare sufletul și inima pentru frumusețea acestei țări, nu am avea nevoie de nimic, nici de un șurub occidental."

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

marți, 10 august 2010

Realitatea nenorocita in care traim...

...de mai bine de douazeci de ani "liberi si democratici", zugravita cum nu se poate mai bine intr-un remarcabil text al lui Bradut Florescu. Va rog sa il cititi si sa reflectati...

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului. Pasionat de calatorii, despre care scrie detaliat pe portalul Amazing Race, Florescu spune pe blogul sau ca se afla in prezent pe o plaja exotica de pe insula Ko Pha Ngan, din sudul Thailandei.


Rostul

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu
ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si
renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de
timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu
pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca
lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit,
înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le
alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a
întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti
voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara
rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii
fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si
credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în
foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii,
calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele,
momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati
prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns
batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub
ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si
întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de
pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara
batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai
are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei
sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care
oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un
fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla
vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara
ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti
Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si
soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui
Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii
si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait,
nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme
barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc
acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l
munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti
da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei
seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si
plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti
puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi
de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul
îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai
sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de
îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si
pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de
camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii
astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici,
prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti,
botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii
si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se
accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe
jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e
urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia
depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor,
daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se
împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza
de Canada.
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani,
cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau
de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani,
altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe
vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor,
conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare
pentru vii si pentru morti.

Sa traiesti.

Un articol de Bradut Florescu
(sursa : net-mail)

Un comentariu:

abbilbal spunea...

Trăim o realitate dură şi tristă, dar trăim. Încă. Şi când nu vom mai trăi noi, vor continua să trăiască urmaşii noştri. Dar tot aici, în alte condiţii, "aşa cum vrea muşchii lor". Zice-se.

Noa serbus dragă vecine de peste munţi. Deocamdată scriu mai rar pe blog, dar va veni şi vremea bună.