Cosmarul unei ierni anuntate...

Aseara ningea marunt, linistit, era frumos si ma gandeam la basmele nordului inghetat, la Craiasa Zapezii, la Ice Age si era glaciara, ganduri frumoase, aer curat, miros reavan de zapada proaspat cazuta din ceruri, ce sa mai zic, o feerie de iarna. Azi dimineata insa Craiasa Zapezii mi-a demonstrat cat de usor ne poate invinge cu fulgii ei pufosi de nea. Patruzeci si doua de minute, acesta este timpul scurs in timp ce am acoperit distanta de la Pod Baneasa pana la Piata Presei Libere (~ 1,4 Km.), in incecarea de a imi transporta cu autoturismul din dotarea familiei, sotia catre locul de munca. Dintro data feeria iernii s-a transformat in chin, in timp ce ninsoarea se incapatana sa nu se opreasca dorind parca sa ne arate ca poate fi si mai rau decat atat. "Iarna nu-i ca vara" a spus candva, realesul nostru Presedinte, pe vremea cand era intaiul gospodar al capitalei, o scuza penibila rostita atunci,  ca un "blestem peren" parca, pentru a fi mereu invinsi de iarna, dar nu oricum ci de fiecare data cu largul concurs al firmelor responsabile, castigatoare cinstite de licitatii, de  contractate platite cu teancuri groase de bani smulse din buzunarele noastre. Hibernare placuta tutror si la primavara un recensamant, asa de verificare, caci altceva ce-am mai putem face...